Aflat în partea de vest a României, oraşul Timişoara este deosebit de atrăgător pentru iubitorii de teatru tocmai prin prezenţa a trei teatre de stat, care oferă spectacole în tot atâtea limbi: română, germană şi maghiară. La prima vedere, acest multilingvism ar putea părea artificial, dar pentru timişoreni el este subînţeles şi explicabil prin convieţuirea de secole a mai multor etnii în Banat.

Situat în centrul oraşului, impunătorul Palat al Culturii găzduieşte pe lângă cele trei teatre şi Opera Naţională Română din Timişoara. Istoria clădirii este impresionantă: ridicată în stil renascentist italian în 1875 de către vestiţii arhitecţi vienezi Ferdinand Fellner şi Hermann Helmer, construcţia a fost distrusă de două incendii, astfel că în 1920 faţada şi sala teatrului au fost reconstruite în stil neobizantin. Din punct de vedere estetic, rezultatul este îndoielnic. Edificiul a devenit însă un simbol al libertăţii după 1989, pentru că de la balconul său au răsunat primele discursuri împotriva dictatorului Nicolae Ceauşescu.

Timişoara este aşadar un oraş cu o tradiţie teatrală bogată. Cum se prezintă aceasta în anul 2008? Ce oferte are scena teatrală timişoreană pentru publicul său în prezent?

   De trei stagiuni, TNT şi-a centrat activitatea în special pe dramaturgia contemporană, pe teatrul experimental şi pe susţinerea regizorilor tineri. În ultimii ani au fost montate piese ale unor dramaturgi precum David Mamet, Neil LaBute, Hanoch Levin, Botho Strauß şi Igor Bauersima. În stagiunea 2008/2009 Radu Afrim, regizor recunoscut pe plan internaţional, urmează să monteze un text al Deei Loher. Printre regizorii care au dat impulsuri noi Teatrului Naţional se numără mai ales Alexander Hausvater, Radu Apostol, Alexandra Badea şi Radu Afrim. Spectacolul "Boala familiei M" de Fausto Paravidino montat de acesta din urmă în stagiunea 2007/2008 a fost invitat la Festivalul Naţional de Teatru de la Bucureşti şi este nominalizat pentru "Kulturpreis Europa".

La ora actuală, cel mai important eveniment teatral timişorean este Festivalul Dramaturgiei Româneşti, festival organizat de TNT şi aflat deja la cea de-a XIV ediţie. Pe lângă promovarea dramaturgiei româneşti contemporane, festivalul dă vizitatorilor şi posibilitatea de a participa la discuţii, workshop-uri şi concerte. Diversitatea ofertei este considerabilă, în cadrul festivalului regăsindu-se atât teatru experimental provocator, montări elitiste, cât şi teatru de divertisment şi de consum, spectacole pe gustul fiecăruia. După ce ani de-a rândul mamutul greoi TNT aproape că era trecut cu vederea pe scena teatrală românească, în ultimele stagiuni el a câştigat vizibilitate la nivel naţional, este invitat la festivaluri şi uneori iau naştere proiecte provocatoare şi producţii de incontestabilă calitate. Aceste proiecte, dar şi artiştii Teatrului Naţional sunt prezentate în "atent", revista TNT.

   Teatrul Maghiar există, asemeni Teatrului German de Stat Timişoara, ca instituţie autonomă cu trupă stabilă din anul 1953. Publicul timişorean, dar şi scena teatrală locală îşi pun mari speranţe în artiştii tineri şi talentaţi ai Teatrului Maghiar. Unul dintre susţinătorii colectivului artistic este noul director Balázs Attila, el însuşi un actor extrem de talentat.

Teatrul Maghiar se adresează cu precădere minorităţii maghiare, dar oferă totuşi şi publicului romanesc opţiunea unei traduceri simultane la cască. În Teatrul Maghiar se poate întâlni un public divers, aproape toate păturile sociale şi categoriile de vârstă regăsindu-se printre spectatori. Din acest motiv, repertoriul teatrului cuprinde atât texte ale dramaturgiei maghiare, cât şi clasici ai literaturii universale, piese pentru copii, dar şi muzicaluri. Spectacolele sunt montate îndeosebi de regizori maghiari. Printre numele cele mai reprezentative se remarcă directorul de scenă Victor Ioan Frunză, care a montat aici nenumărate piese de-a lungul anilor şi şi-a lăsat amprenta asupra trupei.

Dintre producţiile încununate de succes din ultimele două stagiuni se disting opera rock "István, regele" (în regia lui Vas-Zoltán Iván), "Ce s-a întâmplat cu femeia?" de Kiss Csaba după Cehov (în regia lui Mátyás Zsolt Imre) şi "Vine vremea" de Line Knutzon (în regia lui László Sándor). În primăvara anului 2009, Teatrul Maghiar va organiza un "Festival euroregional de teatru" în limba maghiară, festival care s-a aflat în 2008 la cea de-a doua ediţie. De curând a fost încheiat şi un parteneriat cu teatrul "Jászai Mari" din Tatabánya.

   În 2008 Teatrul German de Stat Timişoara serbează 55 de ani de existenţă. Şi acest teatru timişorean se bucură de un public divers: elevi (în special ai şcolilor de limba germană din România), studenţi, reprezentanţi ai minorităţii germane, precum şi spectatori de limba română, care pot urmări spectacolele în traducere simultană la cască. Noul director, Lucian Vărşăndan, se străduieşte să mulţumească publicul în totalitatea sa, astfel încât repertoriul teatrului cuprinde clasici germani, teatru pentru copii şi tineret, serate de cântece şi texte din dramaturgia contemporană. Dintre personalităţile care au marcat trupa şi spiritului teatrului se evidenţiază Alexander Hausvater şi Victor Ioan Frunză, ale căror spectacole au fost invitate la nenumărate festivaluri şi au obţinut diferite premii. În momentul de faţă, teatrul se remarcă prin spectacolele "Judecata" de Barry Collins (în regia lui Alexander Hausvater) şi "Chip de foc" de Marius von Mayenburg (în regia lui Radu Alexandru Nica).

În prezent TGST menţine o legătură strânsă cu Germania, mulţumită sprijinului acordat de Institutul pentru Relaţii Externe Stuttgart şi de Fundaţia Culturală a Şvabilor Dunăreni a Land-ului Baden-Württemberg. Astfel a fost posibilă şi încheierea unui parteneriat cu Badische Landesbühne Bruchsal, care există din anul 2004. În cadrul acestui parteneriat s-a realizat în 2007 producţia "Kamikaze”, pe o piesă impresionantă a Alinei Nelega, în regia lui Gavril Cadariu.

De câţiva ani TGST are şi o ofertă de pedagogie de teatru, unică la nivel naţional. Dintre instituţiile de spectacol timişorene, Teatrul German este cel mai activ teatru în ceea ce priveşte turneele anuale în Ardeal, precum şi deplasările regulate la Arad, Lugoj şi Reşiţa, deci în special în oraşe în care mai există reprezentanţi ai minorităţii germane şi şcoli cu predare în limba germană.

Pentru majoritatea actorilor TGST germana nu este limba maternă, ceea ce reprezintă o problemă ce ar putea fi rezolvată parţial prin prezenţa unui coordonator de vorbire scenică. Conducerea instituţiei a introdus de curând şi workshop-uri pentru membrii colectivului artistic, care le permit actorilor o perfecţionare continuă. Un câştig semnificativ pentru trupa neobişnuit de tânără este actorul Georg Peetz, care locuieşte în Timişoara din 2004 şi a deţinut roluri principale în majoritatea montărilor însemnate ale TGST. El jucat şi un rol important în montarea multilingvă "Athénée Palace Hotel" a lui Alexander Hausvater la TNT. De altfel, astfel de cooperări între cele trei teatre timişorene se remarcă din ce în ce mai des în ultimele stagiuni.

   Pe lângă instituţiile de spectacol prezentate mai sus, în Timişoara mai există un teatru de stat pentru copii ("Merlin") precum şi câteva trupe independente. Dintre acestea se distinge "Auăleu - Teatru de Garaj şi Curte", care a fost înfiinţat în 2005 şi care îşi realizează proiectele prin autofinanţare. Oraşul dispune de o ofertă variată, semn că scena teatrală timişoreană e vie!
 

traducere de Irina Wolf