|
|
...
Mihaela Michailov
...
Teatrul intervenţiei
în cotidian
Oricît de incredibil ar părea, există manageri teatrali care, în
România în 2008, negociază numărul de
"prostii"
dintr-un text, considerîndu-le neortodoxe pentru
"spaţiul
sacru"
al scenei. Din fericire există şi opusul: un teatru nesupus
cenzurii, fără blocaje, un teatru
protestatar, prompt, atitudinal, un teatru în care textele nu
mai sunt tratate ca simpli monoliţi
lingvistici, unde fiecare spectacol este realizat cu
participarea directă a tuturor polilor
reprezentaţi –
dramaturg, regizor, scenograf, actori, şi chiar a spectatorilor,
un teatru ce caută
contactul
intim cu realitatea şi racordarea teatrului românesc la spaţiul
teatral internaţional.
Cu alte cuvinte: un teatru românesc modern!
(01.
12. 2008)
|
|
|
.
.
|
|
|
|
...
Peca
Ștefan
...
Despre dramaturgul român contemporan
Timp de mulți
ani, dramaturgul român
era un scriitor, fie prozator sau poet,
care în subsidiar scria teatru.
Nu îl interesau modificările
la lucru, montarea. Acestea erau în
sarcina regizorului
și
a actorilor. Spre sfârșitul
anilor 90 a apărut o generație
nouă de
dramaturgi,
care au introdus un nou limbaj
și
alte arii tematice.
Au
apărut noi teatre independente,
dar
în special
o
nouă
înțelegere
despre ce înseamnă
"să
faci teatru". Mărturii
impresionante sunt proiectele dramAcum
inițiate
în 2002
și
care constau în
concursuri adresate tinerilor
dramaturgi
până în 26 de ani.
Premiul consta în montarea piesei, dar
și
în lucrul
activ în echipa
de producție
–
o promisiune electrizantă.
(01.
12. 2008)
|
|
|
|
...
Ioana Moldovan
...
ACT
– Teatrul unei
Generaţii
Alternativ, autonom si viu, asa s-a definit Teatrul Act inca de
la inceputuri.
Astazi, Teatrul ACT a devenit un reper serios care propune
spectacole inedite.
În cei
zece
ani de existenţă, a ridicat o generaţie de spectatori, fiind
spaţiul preferat
pentru
o
foarte
interesantă şi activă generaţie de tineri creatori.
(01.
12. 2008)
|
|
|
|
...
Daniela Magiaru
...
Dramaturgul ludens
Matei Vişniec, dramaturg roman care trăieşte de mai mulţi ani în
Franţa, a dezvoltat
o măiestrie aproape înspăimântătoare de a descompune formele
aparent fixe ale lumii – fie ele
figuri,
texte, tipuri, vremuri sau planuri de realitate – în părţi
componente şi de a experimenta cu acestea.
Astfel că el inventează poveşti, care îşi devorează şi
transformă personajele în mod bolnăvicios uneori,
în mod supranatural sau poetic alteori.
Într-adevăr: Vişniec este un jucător. El se joacă de-a
aparenţele,
cu teatrul, cu viaţa, un joc reluat încontinuu cu personaje noi.
(01.
12. 2008)
|
|
|
.
....
|
|
|
|
...
Iulia Popovici
O lună cu Andrei Şerban
Regizorul nu indică, ci provoacă la o relaţie dialectică; ceea ce aşteaptă
de la actor nu e o imitare a intonaţiei şi mişcării, ci o preluare şi o
prelucrare personală. Spectacolul de teatru e un organism viu, un proces
perpetuu, actorul nu trebuie să aibă niciodată confortul lucrului deja ştiut
şi reprodus ad nauseam. Spaima de nou, spaima de ceea ce nu
stăpîneşte – iată ce trebuie ucis în actor. Şerban cultivă munca pînă la
epuizare, contradicţia şi paradoxul, crede în caracterul prodiguu al
accidentalului şi foarte puţin din ceea ce se schiţează în primele zile de
repetiţie supravieţuieşte ultimei săptămîni dinaintea premierei.
(01.
12. 2008)
|
|
|
|
...
Alina Mazilu
Diversitate pe
scena teatrală timişoreană
Experimentale,
elitiste, moderne sau recreative: teatrele timişorene pulsează
de vigoare şi de bucuria de a delecta. Oferta de spectacole se
remarcă prin bogăţie şi varietate.
(01.
11. 2008)
|
|
|
|
...
Susanne Rehm
Privirea din afara
Daca stabilim data nasterii
teatrului nou romanesc odata cu intoarcerea din exil a
regizorilor la inceputul anilor 1990, atunci acesta are acum
aproape 15 sau 16 ani, deci
se afla in plina pubertate. Si asemanator unui copil in
pubertate trebuie sa-si formeze propria
identitate, trebuie sa incerce cai noi, sa esueze si sa-si
gaseasca propria personalitate.
Multe s-au realizat deja, sa speram la si mai multe!
(01.
12. 2008)
|
|
